,,How to raise a feminist son”- postare Sociology of gender

Părinții sunt cei care ne transmit primele noțiuni legate de identitatea noastră de gen. Tatăl este cel care îşi învaţă fiul a cum să se poarte ca un bărbat, iar mama este cea care îşi învaţă fetiţa ce înseamna să fii o femeie. Cand tatăl lipseste însa din perioada în care băiatul începe să se dezvolte şi să se comporte specific sexului pe care îl are de la naştere, apar probleme, din cauza faptului că fiul nu mai are un model acasă cu care să se identifice. Astfel, acestuia îi e greu să ştie ce anume trebuie făcut şi cum anume trebuie să se comporte în societate.

Genul se învaţă în interacţiunile cu ceilalţi, iar socializarea de gen din interiorul familiei este foarte importantă pentru dezvoltarea lui. ,,Copilul se naşte cu un sex şi prin mecanisme specifice învaţă genul conform ideilor şi prejudecăţilor dominante ale epocii sale…Ceea ce vede, aude și experimentează în familie, jucăriile pe care le primește, poveștile pe care le citește, filmele pe care le urmărește la televizor, ce i se spune în biserică sau i se transmite la școală, toate acestea contribuie la conturarea și asumarea, prin diverse mecanisme de socializare specific, a unui anume model de feminitate sau masculinitate”(L.Grunberg,2011,pg.223). Copilul preia astfel din gesturile, atitudinile, comportamentele părintelui care îl creşte, fără a se gândi dacă este bine ce face sau dacă îşi însuşeşte caracteristici ce se asociază cu sexul pe care îl deţine. Aşadar, aici apare problema atunci când o mamă îşi creşte fiul singură, fără ajutorul unei persoane de sex masculin de la care copilul ar trebui să învețe cum să se compoarte astfel încât să carespundă genului prescris de sexul cu care s-a născut. Cel mai fericit caz pentru acești copii este acela în care mama își găsește un nou partener de viață, pe care fiul să-l accepte ca și model.

În cazul în care acest lucru nu se întâmplă baieții pot prelua din trăsăturile de comportament ale mamei, ajungănd astfel să nu se conformeze cu atitudinile pe care un bărbat ar trebui să le aibă devenind astfel adepți ai feminității. Aceștia pot deveni mai sensibili, mai vulnerabili și deseori se pot simți inferiori copiilor ce sunt crescuți de ambii părinți. Astfel într-o dispută între doi copii de sex masculin, unul crescut doar de mama și celălalt crescut de ambii părinți,cel care nu are tată nu va putea face față disputei, devenind astfel vulnerabil, deoarece știe că nu are la cine să apeleze mai departe. Printre trăsăturile și stereotipurile de gen existente în societate, femeia nu reprezintă un simbol al forței, spre deosebire de bărbați a cărei putere fizică, dar și psihică este cunoscută a fi mai mare. Din cauza acestui lucru, copii ce cresc doar sub îndrumarea mamei sunt predispuși să cedeze, mult mai des, în fața celorlalți.

O altă consecință a creșterii unui băiețel într-o familie monoparentală, în care mama este cea care se dedică total copilului, este dependența pe care fiul o poate manifesta față de părintele rămas lângă el. ,,Dependența este deseori accentuată chiar de mama, care dintr-un surplus de afectivitate neîmpărtășită, are tendința să îl alinte, să îl supraprotejeze, și să îl țină strâns lipit de ea, căci el este sprijinul ei emoțional. Unele mame chiar spunând că nu le mai trebuie un alt partener, și că se vor dedica în totalitate creșterii copilului” (Disponibil la https://psihologpentrucopii.ro/2011/01/baieti-care-cresc-fara-tata/.)

Așadar copiii în cauză, în loc să devină independenți, să evolueze o dată cu vârsta și să-și ia propriile decizii, sunt influențați de mame, nedorind să se desprindă cu ușurință de aceastea. Astfel, este foarte important ca mama să realizeze că băiatul ei va trebui să se descurce singur,în viață, și că trebuie învățat să-și asume responsabilitatea pentru lucrurile pe care le face.

Când tatăl este absent, este foarte important ca mamele să încerce să-și păstreze autoritatea față de copii, care o dată cu creșterea în vârstă devin tot mai dificili, deoarece încep să-și trateze mamele ca de la egal la egal, fiul, încercând chiar să-și domine mama. Astfel, aceasta trebuie să-și controleze momentele de afecțiune față de propriul copil și să fie ferme în impunerea unor reguli pe care băiatul trebuie să le respecte încă de mic.

În familia mea, există un astfel de caz. Mătușa mea a rămas văduvă în momentul în care băiatul ei avea o vărstă foarte fragedă. Faptul că a crescut fără tată a avut un impact asupra personalității sale. Astfel până la vărsta de 10-11 ani, copilul a suferit de probleme ce țin de integrare socială. Deși am încercat să oferim tot ajutorul de care a avut nevoie, interacținea cu ceilalți copii părea foarte dificilă pentru acesta. Crescând fără tată și neavând în permanență în preajmă modele ce l-ar fi putut împinge să-și performeze masculinitatea, băiatul a devenit tot mai atașat de mama lui, fiind rușinos în fața altor persoane, ba chiar refuzând contactul cu unele dintre acestea. Pe măsură ce a crescut și bineînteles apelând la un ajutor profesionist, copilul a început să devină tot mai comunicativ, problemele de integrare socială dispărând. Ceea ce eu consider că l-a ajutat în mod deosebit a fost faptul că a început să practice un sport de performanță, specific masculin(rugby). Acest lucru cred că a reprezentat momentul cheie ce l-a făcut să se detașeze de problemele pe care absența tatălui i le-a creat. De asemenea, acest sport l-a disciplinat , iar prin intermediul lui a ajuns să treacă prin anumite exeperiențe ce l-au schimbat complet, ajutându-l ca în momentul de față să fie mai independent și să se detașeze mult mai ușor de mama lui.

În concluzie, consider că este foarte greu ca o mamă să-și crească singură copilul, deoarece pot apărea diverse probleme, precum cele punctate mai sus, în evoluția acestuia ajungând astefel ca acesta să devina un copil ,,problemă”. De asemenea, creșterea unui băiat de către o mamă singură mi se pare mult mai dificilă, decât creșterea unei fete, deoarece acesteia mama îi poate servi ca și exemplu și model de feminitate fetiței fiindu-i ușor să preia trăsăturile mamei. Pe când în primul caz, mama trebuie să găsească ajutorul necesar pentru a-i modela personalitatea masculină a fiului, ba chiar fiind necesar să își găsească un nou partener de viață, nu doar pentru binele ei, ci și pentru binele fiului acesteia.

Bibliografie:

  1. Grunberg, L., 2011. Gen şi societate. În Vlăsceanu, L. (Coord)., Sociologie. Iaşi Polirom.
  2. Disponibil la https://psihologpentrucopii.ro/2011/01/baieti-care-cresc-fara-tata/. Accesat la data de 19.01.2018)
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s